Implantologie

Implantul dentar

Implantul dentar reprezinta in fapt o radacina artificiala, din titan sau zirconiu, care inlocuieste radacina naturala a unui dinte si are ca scop crearea suportului pentru realizarea coroanelor sau dentarelor, atunci cand pe arcada nu mai sunt prezente dantura sau cand cei prezenti nu se califica pentru un tratament dentar de succes.

 

 

Practic, implantul dentar se prezinta sub forma unui "surub", cu un scafandru scufundat, in functie de categoria din care face parte si de producator.

Astăzi, implantul de succes și cel mai des folosit în lumea medicală dentară este reprezentat de implantul dentar din titan, osteointegratele endo-osos (în alte cuvinte, implantul care se inserează complet în osul maxilar sau mandubular și în jurul caruia se formează substanța osoasă, os).

Pe lângă implantul din titan, în ultimii ani sa remarcat utilizarea pe scară tot mai mare și a unui implant din zirconiu.

 

 

Succes sau esec

Succesul

Succesul implantului dentar reprezintă un cumul de factori care este strâns legat de: experiența, indemanarea echipei medicale, tipul implantului și calitatea acestuia, coroborat cu starea de sănătate generală și locală a pacientului, cu calitatea și cantitatea structurii oaselor și nu în ultimul rând cu înțelegerea pacientului în întreținerea ulterioară a implantului, prin igena corespunzătoare.

Opinia generală este că rata de succes a implantului este în jurul valorii de 96,97%. Se considera un implant de succes, implantul care prezinta osteointegrare completa, stabilitate (reprezentata de coeficientul de stabilitate al implantului ISQ) si care in primul an de la inserare nu prezinta pierdere de structura osos (resorbtie) in jurul implantului mai mare 1.0mm. Pentru a mentine cat mai mult timp, unu sau mai multe implanturi dentare inserate cu succes, conditia necesara si obligatorie este data de o igena corespunzatoare, ulterioara interventiei. Placa bacterieana este inamicul nr.1 si pacientul trebuie sa aiba in vedere cel putin 2 (la data de 6 luni) pentru proceduri de întreținere (detartraj, periaj profesional, control radiologic).

 

Esecul

Esecul implantului dentar este cel mai des pus pe seama nerealizarii unei osteintegrare (osteoacceptari) complete si corecte. Se considera a fi un esec, implantul dentar ce nu prezinta aceasta osteointegrare, este mobil si prezinta pierderea de tesut osos (rezorbtie osoasa) in jurul implantului dentar mai mare de 1,0 mm in primul an de la inserare.

Periimplanta, este cunoscut ca fiind o afectiune inflamatorie ce cuprinde mucoasa si osul din jurul implantului dentar, afecteaza implantul dentar, ducand la pierderea acestuia.

În acest caz se va îndepărta implantul, se sterilizează zona și se temporizează orice intervenție locală. Daca se considera necesar, dupa incetarea semnelor clinice si dupa o perioada de asteptare (cateva luni) se poate incerca o noua interventie. Sa constatat în multe cazuri că periimplantita este de obicei asociată, dar nu intodeauna, a unei infecții cronice, apare la fumatorii inraiti care nu au renunțat la acest viciu, la pacienții cu diabet sau cei care prezintă o igena orală defectoasa.

 

Contraindicatiile implantului dentar

Exista anumite contrarieri contraindicatii pentru starea generala de sanatate si aici avem:

persoanele cu diabet insulinodependente, rheumatismul poliarticular, manifestările cardiace grave, hipertensiunea arterială majoră, tare sanguine, bolnavii tratati cu chimioterapice.

De asemenea, bruxismul este un factor important în luarea în considerare a neinserării unui implant dentar. De asemenea, bruxismul (strângerea cu putere a dinților, scrasnitul acestora în timpul nopții) este un factor important în luarea în considerare a neinserarii unui implant dentar. Fortele ce se aplica asupra implantului dentar, sunt foarte mari si constituie o amentinare in ceea ce priveste durata in timp a implantului dentar. De aceea, se preferă ca pacienții cu bruxism să nu se apeleze la tratamentul implantului dentar. Fata de dinte naturală care prezintă ligamente de susținere care conferă antetului mobilitatea anatomică și posibilitatea de absorbție a socurilor, implantul dentar este inserat direct în os, neavaind aceste ligamente care preiau surplusul de forte excesiv.

În cazurile extrem de severe de atrofie osoasa maxilară sau mandibulară, unde nu există substrat osos, în vecinătatea unor structuri anatomice precum gaura mentoniera, mandibularul canalului, implantul dentar nu este posibil.

Galerie foto