Implantul dentar

Implantul dentar- reprezinta in fapt o radacina artificiala, din titan sau zirconiu, ce inlocuieste radacina naturala a dintelui si are ca scop crearea suportului pentru realizarea de coroane sau punti dentare, atunci cand pe arcada nu mai sunt prezenti dinti sau cand cei prezenti nu se califica pentru un tratament dentar de succes.

Practic , implantul dentar se prezinta sub forma unui “surub”, cu un relief divers, in functie de categoria din care face parte si de producator.

Astazi, implantul de succes si cel mai des folosit in lumea medicala dentara este reprezentat de implantul dentar din titan, osteointegrat endo-osos (cu alte cuvinte, implantul care se insereaza complet in osul maxilar sau mandubular si in jurul caruia se formeaza substanta osoasa, os).

Pe langa implantul din titan, in ultimii ani, s-a remarcat folosirea pe scara din ce in ce mai larga si a implantului din zirconiu.

Succes sau esec

Succesul

Succesul implantului dentar reprezinta un cumul de factori ce este strans legat de : experienta, indemanarea echipei medicale,de tipul implantului si calitatea acestuia coroborat cu starea de sanatate generala si locala  a pacientului,cu calitatea si cantitatea structurii oasoase si nu in ultimul rand cu  intelegerea acestuia in intretinerea ulterioara a implantului, prin igena corespunzatoare.

Opinia generala este ca rata de succes a implantului este in jurul valorii de  96,97%. Se considera un implant de succes, implantul care prezinta osteointegrare completa (integrare in os), stabilitate (reprezentat de coeficientul de stabilitate a implantului ISQ) si care in primul an de la inserare,nu prezinta pierdere de structura osoasa (rezorbtie) in jurul implantul mai mare 1.0mm. Pentru mentinerea cat mai mult  in timp, a unuia sau mai multor implanturi dentare inserate cu succes, conditia necesara si obligatorie este data de o igena corespunzatoare,ulterioara interventiei.Placa bacterieana este inamicul nr.1 si pacientul trebuie sa aiba in vedere cel putin 2 controale pe an la medicul dentist (o data la 6 luni) pentru proceduri de intretinere (detartraj, periaj profesional, control radiologic).

Esecul

Esecul implantului dentar este cel mai des pus pe seama nerealizarii unei osteintegrari (osteoacceptari) complete si corecte. Se considera a fi un esec, implantul dentar ce nu prezinta aceasta osteointegrare , este mobil si prezinta pierdere de tesut osos  (rezorbtie osoasa)in jurul implantului dentar mai mare de 1.0 mm in primul an de la inserare.

Periimplantita ,este cunoscuta ca fiind o afectiune inflamatorie ce cuprinde mucoasa si osul din jurul implantului dentar, afecteaza implantul dentar, ducand la pierderea acestuia.

In acest caz se va indeparta implantul, se sterilizeaza zona si se temporizeaza orice interventie locala. Daca se considera necesar, dupa incetarea semnelor clinice si dupa o perioada de asteptare (cateva luni) se poate incerca o noua interventie. S-a constat in multe cazuri ca periimplantita este de obicei asociata, dar nu intodeauna, unei infectii cronice, apare la fumatorii inraiti care nu au renuntat la acest viciu, la pacientii cu diabet sau cei ce prezinta o igena orala defectoasa.

 

Contraindicatiile implantului dentar

Exista anumite contraindicatii absolute ce tin de starea generala de sanatate si aici avem:

persoanele cu diabet insulinodependent, reumatismul poliarticular, manifestarile cardiace grave,h ipertensiune arteriala majora, tare sanguine, bolnavii tratati cu chimioterapice.

De asemenea, bruxismul (strangerea cu putere a dintilor,scrasnitul acestora in timpul noptii) este un factor important in luarea in considerare a neinserarii unui implant dentar. Fortele ce se aplica asupra implantului dentar, sunt foarte mari si constituie o amentinare in ceea ce priveste durata in timp a implantului dentar. De aceea,  se prefera ca la pacientii cu bruxism sa nu se apeleze la tratamentul prin implant dentar. Fata de dintele natural care prezinta ligamente de sustinere ce confera dintelui mobilitate anatomica si posibilitatea absortiei de socuri, implantul dentar este inserat direct in os, neavaand aceste ligamente care sa preia surplusul de forte excesive.

In cazurile extrem de severe de atrofie osoasa maxilara sau mandibulara, unde nu este prezent substrat osos, in vecinatatea unor structuri anatomice precum gaura mentoniera, canalul mandibular, implantul dentar nu este posibil.

 

Programari stomatologie si implantologie

Dr. Simona Bogdan, medic primar stomatolog , competenta implantologie

 

Solicita o consultatie pentru un implant dentar!

Precizie maxima

Tratamentele sunt realizate cu un microscop OPMI Pico Zeiss profesionist.

Adreseaza-ne o intrebare

 

Chestionar satisfactie